Esența nemuririi
Iubită, mamă, ori soție,
Sau soră, ori femeie sfântă,
Cu dalta, sculptorii-ți spun ție
Tot ce în inima lor cântă.
Penelul pictorului este
Dezlănțuit să preamărească,
Făptura ta într-o poveste
Ce-n curcubeu stă să-nflorească.
Dar eu, Poetul, sărăntocul
Ce are-n suflet doar Cuvântul,
Cum, oare, să-ți descriu norocul
De-a lumina întreg Pământul?
Minune ce-ți slujești menirea,
Cum să-ți arăt prin vorbe, rostu,
Că tu ești însăși nemurirea,
Născând pe Dumnezeul nostru?
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.