Parcă te cunosc de undeva
Te privesc dintr-o fotografie
cum risipești azur prin toamna mea,
cu ochii strâlucind de poezie,
și parcă te cunosc de undeva!
Erai odată templu pân* la cer,
pe coloane pure de vise ivorii,
și despletită de ruguri și zăpezi,
pășeai desculță pe raze aurii.
Erai așa frumoasă la balul primăverii,
atât de înger dalb înmugurit,
când aripi îți creșteau pe locul
în care -o simpă frunză te-a rănit.
Erai un cântec toată, abia la început,
pe o eșarfă verde, verde de speranță,
la gâtul de topaz al unui anotimp
ce nu avea apus ci numai dimineață.
Și totuși, ai trecut spre vestul de eter,
căci tinerețea nu ți-a fost eternă,
îți ud fotografia cu timpul efemer
și te privesc cum te destrami în beznă...
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Dandu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.