Strigă prostime cu exaltare
Vestitul nostru păpușar
A aruncat azi un zar,
In mâna de infect coțcar
Cu specialul premiu viager!
Celor ce pe saci cu bani
Părând ai soartei orfani,
Pun pansele-n muzicuțe
Ce dispar în pusculițe!
Micuțe chiar micuțe
Prin cavouri-n lingouri,
Și foi de desen tablouri
In palate cu puicuțe!
Ajunse prea doctorande
Pe sub birou masterande,
La fondurile de amante
De politie urmărite!
Să nu le fie șifonate
Prin alte paturi mari,
Cât garsoniere-negrite
De uscați pensionari!
Ce nu mai au loc în azile
Rugând să scape de zile,
Priviți de analbeți
Copii ce o să plătiți!
Că am fost iar jecmăniți
De pensiile lor speciale,
La șoferi și marghioale
La parlament primeniți!
Prostilor să munciți
Pentru ei până muriți,
De piele frumos beliți
Si cu gunoi răplătiți!
Și acum hai-n gura mare
Prostimea la adunare,
Să strige cu exaltare
Să ne trăiești păpușare!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre studii superioare
- poezii despre pensie
- poezii despre automobiliști
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre premii
- poezii despre plată
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.