Jocul iubirii
mă scriam, tu treceai
simfonie a nopții
treceai prin mine
născând rai după rai
piciorul tău gol dezvelea întrebări
sfărâmai anotimpuri sub tăcuții tăi pași
sărutul tău a fost real sau ești un vis
rătăcit pe aici, pe undeva, cândva
eu sunt Paris iar tu femeia
ce a furat o clipă pură de iubire
ce înșelător e timpul și ce rece'i luna
ce a venit în zori rupând în franjuri crude taina
zei au plecat de aici în fugă iar eu întreb nebun de tine
femeie, ești tot ce n'am știut să fiu
frumoasa mea, privește-mă și pierde-te în mine
ca într-un joc pe țărmul nemuririi
eu am rămas să scriu pe o coală goală
povestea noastră, povestea sorții
un muritor ce a iubit odată, într-o noapte, o zână
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.