Secunda pentru noi

ma iubeşti obsesiv
cum visele iubesc noaptea
dar sunt spinul trandafirului neatins de rouă.
iubeşti rana ce ţi-o las mereu privindu-mă,
potolindu-ti setea de dragostea mea
cu fiecare picătură ce se prelinge
în oasele zorilor.
frămânţi lutul clipelor de mâine cu mâinile
încleştate şi pătate de razele de foc
ce-ţi şoptesc în ureche, dorinţa.
arzi, arzi neîncetat.
cărbunii parfumului se destramă într-un damf
de un nou început.
privim cu uimire cum se topeşte lava bătăilor inimii
transormându-se în ploaie.
mă plouă, mă grăbesc să strâng stropii ştrengari
ce-mi urmăresc curbura spatelui.
în dansul infinit spre renaştere,
spre viaţă, spre tărâmul încrustat doar de iubire.

recompun fiecare fărâmă din trupul tău
cu marginea orizontului ce-mi este alean peste timp.

mă iubeşti obsesiv cum eu, secunda din ceasul bătrân
mai bat în peretele vieţii pentru amândoi.

sunt picătura ce tace şi bate acelaşi gong pentru amândoi

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!