Mereu îndrăgostită
Uite cum se lasă seara,
Vise-ncep a-nmugurii,
Melancolică-i chitara
Și tu vrei... a mă iubi.
Uite luna... cum apare
Sus pe cerul fără nor,
Căutând... răscolitoare
Ochii tăi nebuni de dor.
Cad luceferii-n cărare
Și pe chipul tău curat,
Inocentă... ca o floare,
Asfințitu-ai fermecat.
Port sărutul tău pe buze
Definind... un dulce-amor
Și apusu-ntreg de frunze
Ce mă-nvață lin... să zbor.
Palma... sânul ți-l cuprinde
Și-l stârnește-nspre trăiri,
Când tot cerul se aprinde
Peste pulberi... de zefiri.
Tremură coapsa-n dorință
Mângâind-o... până când,
Ne simțim doar o ființă
Într-o viață... ca un gând.
Înger blând și zână bună,
Clipa patimei... de ieri,
Peste-mbrățișări stăpână,
Ești sfințită de tăceri.
Pică seara-nspre răscruce
Și-n parfum... de trandafiri
Ce-așteptările... seduce,
Tălmăcind nemărginiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.