Amintire
Învățătoarea mea din clasa-ntâia
De mult de-aici din lume a plecat,
S-a dus să-nvețe-n lumea cealaltă
Copii ajunși la vârsta de-nvățat.
Era o fetișcană numai soare
Venea la școală tot în pas zorit,
Iar în recreații sta întotdeauna
Cu fel de fel de cărți la tăinuit.
S-a-mbolnăvit odată într-o toamnă
Și-ntregul an s-a chinuit în pat.
Într-un târziu ne-a spus domnul director
Să n-o mai așteptăm, că s-a mutat.
Tu, timp, n-o mai lăsa acum furtunii,
N-o mai lăsa prin vânturi și prin ploi.
Destul s-a chinuit săraca
Până s-ajungă de la ea la noi.
Ai grijă, pune-un înger să păzească
Dacă mănâncă seara sau de nu,
Și n-o lăsa să-și cheltuiască banii
Numai pe cărți, mai cumpără-i și tu.
Fii bun și blând, oh, cât de mult n-ar vrea,
N-o mai lăsa la margine să stea!
Era neînvinsă, iubitoare, bună,
Găsește-i loc pe undeva prin lună.
poezie clasică de Virgil Carianopol
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.