Tu pleci oricum
hai să le fim oglindă cuvintelor
(toamna vine oricum învățându-mă plecarea)
am să mă las răscolită de tine
și am să pipăi doar vorbele șovăitoare
aruncate în podul minții mele
n-am să te urmăresc
(toamna vine oricum și mă descojește de culori)
cum îmi spinteci sufletul printr-o mișcare nefirească
doar atât cât să te pui în libertate
după ce vei fi aflat că exist
hai să păstrăm ziua asta legată la capete
(toamna vine oricum și-mi lungește nopțile)
pe sub visurile atârnânde din cearșafuri
zorile deja îmi încolțesc
desculțe de tine
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Ada Apostol
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Codrina Verdes. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre poduri
- poezii despre noapte
- poezii despre mișcare
- poezii despre libertate
- poezii despre existență
- poezii despre cuvinte
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 3 iunie 2014: |
| Iată o poetă care trebuie analizată cu seriozitate. Creația poetică a acestei autoare merită toată stima. Felicitări, și îndrăzniți, aveți ceva frumos de spus. |