Sonet unui confrate

Ne-ai părăsit confrate prea curând,
Ai devenit o stea strălucitoare
Şi din a Universului grandoare
Priveşti cum aşteptăm smeriţi, la rând.

Vom auzi şi noi acea chemare,
Dar niciodată nu se ştie când;
O-ntâmpinăm cu mintea cugetând
La clipa-n care tot se-nchide-n zare.

Azi punem flori la piatra funerară
Şi-n toamnele cu ploi şi frunză rară
Rostim în cor celeste rugăciuni.

Vom crede-n sacrosanctele minuni,
Că vom ieşi cu toţii din genuni
Pe esaplanada extraplanetară!

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!