Încă
mă strânge înserarea reumatic de umăr
nădejdea și iubita îmi stau cu spatele -
cu mine doar tristețile toatele -
mă-mbărbătez spunându-mi: încă sunt tânăr
fire albe de gânduri și rea așteptare, adâncă
mă dă din zi în zi mai aproape
de rădăcina ce-o să mă-ngroape,
îmi ies pe tâmplă spunându-mi: sunt tânăr, încă
zorii cu teamă și firavă, inutilă bucurie-i înfrunt
zilele neschimbate, în sânge amar le torn
în piept mă împunge un sălbatic, nestăpânit corn
semn că sunt viu și încă tânăr mai sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.