Personală
Mă simt prezentul cel absent,
Stafie de rătăcitor,
Sunt marele absent prezent,
Nemulțumit și hulitor.
Îl știi pe ăsta, mda, cam vag?!
Un individ profund bolnav,
E plin al dracu de arțag,
E păcătos și cu nărav.
Raspunde eul meu pizmaș.
Un călător nefericit,
Înfumurat și cârcotaș
Și prea adesea plictisit.
Dă-l dracu, e plin de nebuni!
Spunea prezentul cel absent,
Îl trecem la digresiuni,
Într-un capitol indecent.
Iertați-mi dragi contemporani,
Că n-am știut să fiu prezent,
Ne știm de-atâția ani și ani,
Eu vă iubesc... dar neglijent!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.