Răpirea din serai
am vocația claustrării,
viețuiesc virtual
instalată comod
într-o tăcere cu baldachin,
din borangicul gândului
îmi crește o aripă încarnată
în suflet;
luxuriantul pustiu al zilei
mă prinde într-o mreajă lascivă
în care mă usuc
fără zbatere
îngânând recviemuri;
nimeni nu mă iubește îndeajuns
ca să mă salveze de mine.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luminița Ignea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre senzualitate
- poezii despre salvare
- poezii despre gânduri
- poezii despre creștere
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.