Copilărie, unde-mi ești?
Copilărie!... unde-mi ești?
Cireșe la ureche-ți pun,
Aroma vechilor povești
Și taina frunzei de alun.
Voi număra și tu știi bine
Câti mărăcini... am adunat
Și câte pietre țipă-n mine
Durerea... de-a le fi călcat.
Copilărie!... unde-mi ești?
Să căutăm până-nserat,
Speranțe-n visele cerești
Și-ntr-un cuvânt abia aflat.
Și iar se-ntunecă.... afară
Cad clipele peste tăpșan,
Într-o neliniște sumară
Ce bate-n poarta unui an.
Copilărie!... unde-mi ești?
Mereu grăbită și voioasă
Nu trebuie să-mbatrânești,
Când ești atâta de frumoasă
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.