Până-n pruncenie
Ochii când obosiți închid
mă duc în gânduri înapoia,
până când am înflorit
din lapte băut anevoia.
Nu pot, și-aș vrea gânduri să tragă
de oase, piei, de cărni în timp,
până-n momentul când de dragă
măicuța mă avea copil.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.