Condor de dor
Curgeam în dor pe pisc... frunții.
Coborând și urcând, neființei
De a fi, avalanșa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.
Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... și el alb, rece.
Cu umbra ta ce și acum trece
În condor ce smulge inimii
Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peștera
Stalctitelor și stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.