Vara
Lacrimi arse le-ai ascuns în soare,
Contemplând în flăcări nesfârșitul,
Legeni pe oceanul plin de zale
Sânii tăi, roșind tot răsăritul.
Mi-ai dat ochii și frunzele-nverzite
Și tot trupul tău imi e descânt,
Cu privirea mai născut din clipe
Și pe buze-n dar sărutul frânt.
În adânc îmi umbli bântuind
Decolteu de noapte între stele,
Eu cărarea-n suflet ți-o întind
Infinită-n cânturile mele.
Mâini de catifea adormitoare
Tu mă mângâi când zâmbești cu a ta zare!
sonet de Aurel Petre (17 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.