Cucul și pupăza
Cucul, tânăr cavaler,
Sătul de-a mai fi stingher,
Hotărî-ntr-o zi anume
Să-și găsească rost în lume:
Mai precis, să se însoare
Și el cu o zburătoare.
Astfel că, văzând odată
Pupăza din tei, moțată,
Cu mult ruj și silicoane,
Cum au multe fetișcane,
Și-a zis că îi e sortită
Pasărea sulemenită,
Încât, amețit, burlacul,
I-a trecut mândrei cerdacul.
Și așa a fost să fie,
Să-și ia pupăză soție.
Ea era mândră, normal,
C-avea cucul ideal:
Tânăr, falnic și vioi,
Cum n-au altele-n zăvoi.
Însă asta a aflat
Chiar și cucul însurat
Și cum și-alte zburătoare
Își doreau cucul cu-ardoare,
N-a putut bietul de el
Să fie un soț model...
MORALA:
Așa e, dragile mele,
Cu bărbații "pui de lele"!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.