Cuprinsul necuprins

Tu eºti cuprinsul cel de necuprins,
Atât de-aproape ºi de neºtiut,
Eºti viitor la tot ce a trecut,
ªi-aprinzi în mine focuri de nestins.

Te cuibãreºti în braþe ºi m-aºtept
Cãldura ta, în suflet sã-mi pãtrundã,
Sã simt cum Universul mã inundã,
Iar inima-mi nu-ºi are loc în piept.

Tu te prelingi uºor, ca timpul treci
Prin braþele întinse-n galaxii
Pierdute pe-ale timpului poteci,

Lipseºti o vreme, apoi îmi revii,
Amarul c-un sãrut s-alungi pe veci
În necuprinsuri negre ºi pustii.

poezie de Daniel Viºan-Dimitriu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Voteazã! | Copiazã!