Bucurii
Cum se bucură izvorul când îmi vede bustul gol
și se dă de-a rostogolul că mă spăl ca-n Sohodol!
Cum se limpezește apa când o-apropii ca s-o beau,
fericită la agapa ce în cinstea ei o dau!
Cu drag mă-nconjoară ceața și mă face nevăzut,
ca să-mi dăruie dulceața dulcelui necunoscut!
Cum mă ocrotește norul să stau la loc răcoros,
tot așa mă-alin cu dorul pentru tine, norocos!
Seninul știe că-mi place și zile senine am,
tu să vii la mine-ncoace ca fructul desprins de ram!
Tu ești apa și izvorul, unul după-altul tânjim,
ești seninul, ceața, norul că doar noi doi ne dorim!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.