Mărțișor
Îmi amintesc, cu drag, de prima oară,
Chiar după ce de-abia ne-am cunoscut,
Semn de iubire și nou început
Ți-am prins cu-n bold, la piept, o inimioară,
De s-au grăbit și norii să dispară,
Iar de sub nea, în soare-a apărut
Covor de ghiocei, și cu-n sărut
E de atunci, mereu, tot primăvară;
Nu am simțit nicicând seceta-n vară,
De Crivățul din iarnă, n-am știut,
Iar vreo furtună când s-a abătut,
Era mă-ta în viață, Mărioară;
Doar toamnelor ce le-am făcut ocară,
Au vrut să stea la noi cât au putut,
Tâtzii și ruginite au trecut
Cu tine,-așa ușor le-am tras pe sfoară (!)
Dar azi, e Mărțișor, o inimioară
La piept, din nou ți-o prind, ca la-nceput,
Iar ghioceii,-așteaptă un sărut
La tâmple, de atâta primăvară.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.