* * *
Nu știu să plâng, învăț
privindu-mă în viitorul provizoriu
al acestui Jurnal de moarte confuză.
M-am plictisit de muzica
norilor
care mă acoperă cu
firimituri de cer dezacordat
aici, după gratiile nopții.
Aș vrea să alung forma definitivă a jurnalului
în uitare...
Cu bustul gol, nu se poate.
Așteaptă să-mbrace,
purtată de tine,
o ie cu miros de
lumină amăruie.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.