Femeia (întâi mărul...)
Femeia
I
întâi mărul.
pomul cu brațele întinse spre cer
și-apoi ea. mugur pe ramură
deschizandu-se-n floare sub ochii lui,
apoi mătasea atingerii
roșul buzelor arse de soare
și-apoi mărul. mărul însuși
din care-ți dorești cea dintâi mușcătură;
apoi mustul ce-ți curge dulce printre dinți
pe bărbie, pe gât, pe umeri
și-apoi toată acea răcoare
umezire pătrundere simțire trăire
icnetul mărului strivit
și-apoi ca o muzică desăvârșită
însuși geamătul, întâi puternic
apoi treptat, treptat, stingându-se
si-apoi alt arbore,
altă ramură,
alt mugur.
altă floare
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.