Câteodată
Câteodată întunericul
E în afara mea,
Fulgerul nu se mai dezdoaie.
Se văd prin el, ca printr-o țeavă
De telescop.
Vreo stâncă poate pe undeva
Nu vrea să se mistuie,
Vreo scorbură opune rezistență
Cariului deznădăjduit.
N-a mai căzut de mult
Nici o stea:
Circulă greu materia pe cer.
Cuiva i s-a întâmplat o nenorocire
Și nu vrea să plângă:
Se îngreunează circulația apei
În natură.
Și eu prind această stare
Direct în suflet,
Ca oglinda apei norul de sus
Bolovan în ochi.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.