Cum nu cred în hazard, ci într-o rânduială universală, socot că, poate, tocmai ei vor citi aceste rânduri cu atenţie, cu dragoste şi cu nostalgie, pentru a-ş...

Cum nu cred în hazard, ci într-o rânduială universală, socot că, poate, tocmai ei vor citi aceste rânduri cu atenţie, cu dragoste şi cu nostalgie, pentru a-şi readuce lângă ei pe Tante Alix, atunci când glasul ei va fi amuţit. Sper că fiicele mele, Maricica, Flo, Marianna, Rory, ca şi fiii mei trecuţi de 40 ani, vor înţelege de ce nu le-am adresat aceste gânduri. Ei sunt formaţi. Ei sunt călăuzele celor tineri sub 40 de ani. Dar dacă mă scrutez bine, descopăr în mine un singur gest: vă iau pe toţi în braţe şi vă iubesc şi cred în voi şi în viitorul ce-l pregătiţi.

Alice Voinescu în Scrisori către fiul şi fiica mea, Motto (3 iunie 1955)
Adăugat de drcirstea
Votează! | Copiază!