Amputarea timpului
Mi-e timpul amputat într-o oglindă
Și-n alta sângerează și oftează...
mi-am așezat suspunele-n firidă
și gândul cu tăceri se camuflează.
Alerg un vis, cu tălpi însângerate,
Mă strâng în răni, puțin să mă mai am,
Am presărat pe drumul înspre moarte,
Petale dintr-un ram ce-mi bate-n geam.
Mi-am amputat trecutul de istorii
Și doare dorul de uitate cruci,
În lume toate-s vise iluzorii
Și de nimic aminte nu-ți aduci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.