Pelerina prieteniei
Ți-am așezat pelerina prieteniei
Peste umerii încărcați de poveri.
Mi-am amintit de timpul de ieri...
Stelele alergau să prindă
Umbra pașilor noștri neobosiți.
Azi tu ești abătut, slab și însingurat,
Eu sunt alături de tine, copilul-bărbat.
Împart cu tine, ca-n vremea copilăriei,
Încurajeri și poveri.
Ridică-te precum s-a ridicat slăbănogul
Din porunca lui IISUS
Și mergi mai departe!
Calcă și mai cu seamă sfărâmă
Stânca neputinței!
Fii flamura copilăriei
Care lumină adâncurile sufletului!
Fii din nou tu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.