Parfum de poezie
E-o liniște monumentală
Și sufletul mi-e lan de grâu,
Lumina soarelui... spirală,
Cu macii roșii până-n brâu.
Visele-mbrac... în erezie,
Mă-mbrac cu doruri și tăceri,
Dau cu parfum de poezie
Și cânt romanțele de ieri.
Pun diminețile-n pahare
Și te sărut... protocolar
Pe buzele ce-și cer iertare,
Fără a ști de ce? măcar.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre roșu
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre iertare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.