Făr' de prihană
Duminicile mele-s numai soare
(chiar dacă) norii uneori mai plâng,
la gât îmi flutură eșarfe de mirare
când văd iubirea cum ușor o strâng
de mijloc, ca pe o mireasă care,
desculță, o pornește spre Altar
cuprinsă de o dulce-nfiorare
din ochiul înflorit, mărgăritar;
Port suflet alb și fără de prihană,
în trupul meu de: Lu... siană!
poezie de Lusiana Drăgușin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.