Singurătate-n doi
Zilele trec, orele zboară
Și viața ni se scurge
Și dor îmi e de noi!
De ochii tăi...
În care eu priveam ca într-o oglindă
Nu vreau ca Universul, ce-am format
Să prinda viața, trăind,
Decât pe coala unui vers
Și-a mea iubire să-mi rămână vis...
Sa fim in doi, nu e usor
Prin vânt și ploi și doar în doi...
Golul din trup se umple-n timp!
Să nu te pierd,
Mă osândesc să-nchid,
Secunda cu zăvoare.
Mi-e teamă, respirând să nu ucid
O dragoste ce-abia a încolțit!
Singurătatea-n doi e-un asfințit...
Trăind din amagiri sau nici atât!
Căci mâine va veni la fel ca ieri,
Nu-mi spui nici tu să plec,
Nici să rămân!
Ce pot spera!
Dar tu ce poți să speri...!
La o singurătate-n doi
Alintă-mă cu fapte!
Vreau să-mi fii jumătate!
Și nu doar o făptură căreia să-i spui...
Doar bună dimineața sau noapte buna
Căci de va fi așa... te voi salva de mine,
Fiindcă... simplu... te iubesc!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diodor Firulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.