Cum lebăda...
Te sorb ca pe niște picături de vin
rămase în potir,
îmbătându-mi ființa-
apoi îmi dai dezlegare
să culeg fructele zilei
cu buzele clocotind,
dornice să reînvie sărutul
prins în cătușe de ceară;
visele se desprind de retină
și se fac inel
pe osul dragostei noastre,
mângâind ploile
ce ne-au descântat trupurile
pe când vibrau ca niște corzi de vioară;
așa cum lebăda
sfințește apele
plutind pe ele,
te voi urma în toate:
în cele oarbe,
în cele surde,
chiar și în ceruri,
coborând până la moarte...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Magdalena Dorina Suciu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.