Monument

Adorm şi mă trezesc peste ceaslov,
Fug de ispite grele ca de-un câine,
Dar, Doamne, nu-s defel ca dreptul Iov,
Ce nu cârtea în faţa Ta, Stăpâne!

De toate părăsit---toate răbda!
De toţi uitat---spre toţi privea cu milă,
Ştiind că ce-a luat Domnul---iar va da
Şi-i mulţumea cu lacrimi pe-a lui filă,

Şi-altar de Slavă-i înălţa mereu,
El, Iov, îmbrăţişat de chin şi rană,
Care murea, crezând în Dumnezeu
Şi răsplătit a fost cu neprihană!

O, Sfânt Părinte-al meu, sunt corigent
La Seminarul Dragostei divine.
Te rog, fă din Răbdare monument
Şi că eşti bun, chilie dă-mi în Tine!

Strivit fiind pe roată---să Te cânt!
De oameni răstignit---să le spun: Pace!
Şi să-i iubesc, plecând cu trupul frânt
La Cel ce trup nepământesc mi-o face!

poezie de Traian Vasilcău (19 mai 2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!