Puteai...
Din dragostea-mi, puteai clădi un Rai,
Din suferința-mi se va naște-un Purgatoriu;
Cu mine-ai vrut să fii, dar nu să stai,
Astfel, iubirea mi-ai trimis în derizoriu!
Din ce simțeam, puteai crea o lume,
Dar tu, parcă n-auzeai și nu vedeai cum plâng,
Iubirea noastră-a rămas fără nume,
Mult timp de-acum, în urma ta, cioburile-i strâng!
Noi am fi fost poveste-adevărată,
Despre o iubire mare, fără de sfârșit,
Nemaitrăită de nimeni vreodată,
O legendă frumoasă, cu tâlc, aproape mit!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.