Viaţa nu este metaforă

viaţa este o cameră de fotografiat
grea
te mândreşti la început
o cari o montezi
în locurile cele mai verzi
surprinzi păsări şi arbori
şi liniştea
tot mai mult
eşti doar tu şi ceea ce e lăsat din biblie
focalizezi
ai grijă ca totul să fie clar
reglând timpul de expunere
la condiţiile impuse
şi deschiderea diafragmei obiectivului
lumina vieţii scade uşor cu distanţa
flash
imortalizarea te satisface
radiografia aceasta fără tulburări
de-o gingăşie extremă pare să vină
din trecut
mereu rămâne ceva din noi
acel invizibil cu ochiul liber
netrucat

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!