Sonet la apogeu
În ochii tăi căprui, vai!, se răsfrâng,
Cinci mii de stele, luminând astral,
Eu mă transform în înger canibal,
Șă-ți ronțăi sânul drept și sânul stâng.
Nu sunt nici inocent și nici nătâng,
Nu sunt duplicitar, iubito, nici teatral,
Avem în noi, stelar, un tandru ideal,
Tu să mă-nfrângi, eu trupul să ți-l frâng.
Iubirea nu se cântă, ci tainic se suportă...
Nici nu mai știm ce-i lumea și ce-i eul
Și, suportând, ostateci, a sângelui escortă,
Ne căutăm, în carne, eterici, Dumnezeul...
Ah!, sângele, vulcanic, ne fluieră-n aortă,
Înfrigurați și ludici, noi prindem apogeul!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre teatru
- poezii despre ochi căprui
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre inocență
- poezii despre idealuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.