Romanţa nopţilor restante

- În seara asta greierii mă cheamă
La un concert sub reflectorul lunii,
Furnicile-s deja în stal şi-aclamă
Soliştii care urlă ca nebunii,

Din cuibul lor trei rândunici se-ntreabă:
E muzică această nebunie?
Că rock-and-rollul este mai degrabă
Un drog care provoacă isterie.

Eu stau la geam şi mă gândesc că poate
Spre dimineaţă vor cânta romanţe
Şi vom parcurge lista cu erate
În doi că ne-au rămas de dat restanţe.

- E vara la un pas de noi, cerdacul
E-un rai cu busuioc şi lămâiţă,
Ne-a invadat cu ramuri liliacul
Şi luna poartă stele în cosiţă.

Bătrânul nuc se încăpăţânează,
Rămâne drept, doar nu contează anii...
Când soarele coboară spre amiază
Un tril de mierlă bucură castanii.

Romanţele se scriu în pragul serii,
Iubirea mea, sub cerul poeziei
Ce pare mai aproape-atunci când merii
Din paradis au gustul veşniciei.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!