Ploi tăcute
în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar așteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.
lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.
da-n piept simțeam înțelepciune mută
și-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.
poeme de vecie iscălind
îți e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.