Ticluirea sărutului
iar piatra blândă se rostogolise
filozofală-n al tăcerii aur
era lumina rugăciunii faur
ce în înțelepciune se-nvelise.
tu locuiai pe-al cerurilor plaur
în teatrul vieții raiuri ți-s culise
iar duhul chip asemenea-ți cioplise
vărsat în apa cea de-oglinzi tezaur.
din pielea ta îmi fac veșmânt iubirii
ce doarme-n pieptul meu precum un gaz
și-ntunecă privirile gândirii.
în fala visului alunec treaz
spre-altarul dragostei, triumf vestirii
dar mă săruți a iudă pe obraz...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Tabu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.