E o liniște nefirească în agora
amfiteatrele sunt din ce în ce mai mici
iar filozofiile se întorc cumva la esență
acolo unde întrebările sunt practic nule
sau poate tind spre ceva mult prea de nepătruns
lovesc din greșeală un clopoțel alb
lumea se întoarce în rai ca din recreația mare
acum e o grădină modernă
modificată genetic
iar de buruienile în care ar fi sălășuit șarpele
nu se aude nici măcar o șoaptă sâsâită
doar un recipient cu glifosat aproape gol
uitat nereciclat la umbra unui măr stropit
contra tuturor dăunătorilor
dar și împotriva curiozității feminine
e o liniște nefirească printre oameni
doar iubire și pace
nu mai moare capra niciunui vecin
doar într-un colț plânge creatorul
că și-a pierdut jobul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre vecini
- poezii despre serviciu
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- poezii despre genetică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.