Vremuri noi
Eram trimis la țară pe când eram școlar
Și așteptam vacanța de vară cu mult drag,
Cu gândul la bunicii de pe un alt meleag,
Un rai pe vremea-ceea, a timpului agrar.
Plecând de la orașul în care m-am născut,
Vedeam cum, pe-astă lume, sunt oameni fericiți
În viața lor săracă, și-atât de diferiți
De cei plecați aiurea din vechiul lor trecut
În centre căutate, în centre de progres,
Avizi de-agoniseală, cu banul singur gând,
C-o viață agitată, cu un continuu stres,
Uitând de fericire, și-apoi murind plângând.
Uitați-vă la oameni, uitați-vă la voi!
Vedeți progresul, oare, în vremurile noi?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.