Când ning devreme merii...
Nu-mi pune vini pe umeri, au mugure de zbor-
Dospește de o vreme, sub toamnele tăcerii.
Și de m-apasă vina, nu umerii mă dor,
Ci albul ce se-așază, când ning devreme merii.
Nu-mi pedepsi albastrul, se șterge printre ploi,
De-mi răstignești iubirea pe-altarele durerii;
N-au loc să plângă norii în verdele din noi,
Când firul ierbii strigă, că ning devreme merii.
Nu-mi sechestra poemul, în temeri de strigoi,
Ce-și satisfac demonic, în brațele plăcerii,
Când ne privesc cu poftă cât am rămas de goi,
Desfrâul și dezmățul, când ning devreme merii.
Și de mi-o fi-nchisoare zăpada de april,
Voi lua cu mine versul, să fim noi prizonierii
Nevinovați cu vina de-a naște infantil
Un anotimp în care să nu mai ningă merii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.