* * *
Cartea îmi râde în mâini
cu hohot de zei încinși,
poate cândva
cuvintele ei
au mușcat cu foame
din pieptul voluptos al pădurii,
de aceea tăcerea se vrea
leagănul meu pentru o zi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre tăcere, poezii despre senzualitate, poezii despre păduri, poezii despre mâini, poezii despre cărți sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.