* * *
Cartea îmi râde în mâini
cu hohot de zei încinși,
poate cândva
cuvintele ei
au mușcat cu foame
din pieptul voluptos al pădurii,
de aceea tăcerea se vrea
leagănul meu pentru o zi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.