Hoața nopții
Trăiesc, nu trăiesc...
dorm, nu dorm...
lipsă, nelipsă de ceea ce am nevoie, pare firesc,
între mine și eu se-nălță-un septiform.
Mă agăț de ceea ce nu-mi aparține,
cu disperate mă alungesc
pentru a ajunge un tablou anost sau poate burlesc.
Evit, nu evit...
sufăr și rănesc moartea și viața
cu gându-mi rebel nepotcovit...
Unde începe și se termină ața?
O hoață sunt în noaptea mincinoasă.
Vreau viața mea ca la-nceput, frumoasă.
Furișată mă agăț de speranțele pierdute,
cât mai departe de soare mă îndrept, apoi,
în urmă las panere încărcate de cucute,
mă prind cu viața ca un viclean copoi.
Deodat', încep să explorez,
de noaptea isteață din plin să beneficiez.
Acum încep să simt al vieții miez.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.