Letargic de pasiv
E ceva putred
în ființa mea puhăvită
când văd că viața
e esență de steril.
Cu scai pe limba jumulită
- de vorbe goale, vorbe grele -
ca un păgân apar...
Apar, dispar
în cenușia probă
a conștiinței de buzunar.
În loc de ceas tic-tac,
ascult la tâmple
discursul nevralgic
al timpului scurs
prin vadurile clipei.
Mi-e că sunt cel mai copil
dintre boșorogii ștanțați
cu fierul roșu
de conservatorii lui
E bine și așa!
(Un drac... fumând
pipa păcii cu Domnul).
În lumea celor duși,
e loc și pentru genele
încolțite de lăcrimatul
individului care
se mulează dubios
sub identitatea mea.
Cred în ideea
că sunt inutil viu...
și astfel am debutat
într-un amurg să scriu,
să mâzgălesc nevinovat,
cu un pix feroce,
boala care-mi macină
semințele suferinței.
Fiecare trăire îmi e
o moarte a dorinței de a trăi.
Sunt ros de calități,
roșu de pasiunea
pentru pasivitate.
O doză de vin,
cu buchet de pelin
e viața de om!
Dacă n-aș fi nebun,
aș înnebuni...
ciudos fiind pe normalitatea
închircit de umană.
poezie de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Teompa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.