Ce rău mă doare dorul...

Blagoslovesc şi clipa şi locul de-ntâlnire
Blestem momentu-n care grăbit tu ai plecat,
Mânat de-adânc orgoliu te-ai dus făr' şovăire
Pământul în urmă-ţi sub paşi grei s-a crăpat.

Crăpată-i şi inima-mi de dor şi de jale
Trupul mi-e-nvelit într-o mantie de fier,
Urletu-mi cutremură îndepărtata zare
Gându-mi se-nconvoaie prin minte auster.

Ce rău mă doare dorul şi cea din urmă clipă
Parfumul amintirii mă-nvăluie stingher,
Mi-ai smuls brutal şi cea din urmă aripă
Ciungă mă refugiez în cel mai întunecat ungher.

Cu chipul tău întipărit pe retina ochiului meu
Meditez la tot ce-a fost şi-ar fi putut să fie,
Pătrunde-n negura nopţii unde te-aştept mereu
Păşeşte-n visul meu într-o dulce melancolie.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!