A zecea parte
A zecea parte din copilărie
Mă mângâie c-un pic de nostalgie,
Alungă griji, dureri și întristări,
Cu-amintiri dragi, întoarse din uitări.
Din visuri și dorințe-nșir-o salbă,
Pe-un fraged suflet ca firul de iarbă.
Un pui de om, plecat în Cer de dor,
Mă-ntoarce din trecut în viitor.
Prin verde grâu crescut din spic de ploaie,
Aleargă printre razele de soare,
Cu ochi de albăstrele-nrourate
Spală un mal de timp plin de păcate.
Ajung arsă de dor în zi de toamnă,
Aflând într-un târziu ce viața-nseamnă.
Pe perne reci, pline cu fulgi de nea,
Îmi odihnesc în iarnă dragostea.
A zecea parte din vis de mătasă
Îmi povestește ce m-așteapt-ACASĂ
Și-a zecea parte din copilărie
Îmi poruncește să fiu doar IUBIRE...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.