Ceață și lumină
Am înghesuit cuvintele în pâlnie
și au început să curgă înjurături
peste capul frazelor care erau prea lungi,
copii se mutaseră pe alte pagini.
Întunericul se zvârcolea pe panta greșită
pe care o apucasem și eu din inerție,
pe celelalte pante era o liniște ieftină
care aluneca spre dezamăgire totală,
zilele se perindau șchioape pe drumuri
care nu duceau prea departe.
Atunci am hotărât să mă răzvrătesc,
simțeam lipsa de perspectivă prezentă,
ceața cobora peste mine ca o singurătate.
Numai sufletul se zbătea în gol și căuta
inima ta zdrobită de umilința înfeudării
principiilor morale desuete.
După ce ne-am pus de acord
lumina se înscăuna în ochii obosiți
și ne sorbeam unul pe altul dezinvolt,
umpleam camerele goale cu dragostea noastră
și plecam împreună cu aceleași gânduri
stăpânite de imprevizibil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.