Cerc și nisip
Îmi amintesc adesea cînd m-am născut pe lume
din fînul gras al umbrei, din țipătul luminii,
copil vestind speranța prin zodia fără nume
și cîntăreț al pîinii din fluierul tulpinii.
Beau vin din cupe fluturi și lupi dansau pe dealuri,
mă mîngîiau cinci nuferi ca pe un pui de baltă
și mai ieșeau și rîme și oase de prin maluri,
parcă sub val de ape ce-n tainic vînt tresaltă.
Și-apoi trecui prin vreme ca un marfar noptatic,
strigîndu-mi la răstimpuri, pe cîte-un cîmp, aleanul
și nechezat de caii cei liberi și sălbatici,
ce-și nărăviră sila și-și putreziră hamul.
N-au apucat corăbii să îmi vîslească-n sînge,
ci doar pirați tereștri să-mi tulbure povestea,
dar din spinări de păsări simțit-am cum se frînge
și ruginia ploaie, și trăznetul, și vestea.
Iar după cîte toate, ung ușa cu slănină
și-o las deschisă-n voie, pierzîndu-mă prin iarbă...
Copil fiind iar, simt lumea topindu-se străină,
pe fruntea mea simt roua cerească stînd să fiarbă.
poezie de Dragoș Niculescu din Cinci vreascuri și fapta de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dragoș Niculescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.