Ninsoare alfabet
Pereții nopților sunt tapetați
cu insomnii, fantasme purtând
giulgiul brodat cu fir de tăcere
aurită și festonat cu-nțelepciune,
căci timpul trece, dar nu iartă.
Singurătatea, o noapte polară,
s-a călugărit sub veșmânt alb,
doar aurora boreală strălucește
spectaculos, pe cerul nocturn,
luminând întinderea așteptărilor.
Totuși, singurătatea are ceva sfânt,
mă-mpresoară cu vocea divinității,
nu mai simt frigul ținuturilor polare,
chiar dacă viscolu-mprăștie zăpada
peste mugurii întregului alfabet...
Din acea iarnă mă ninge cu emoții,
de jos în sus, și se aștern poezie!
poezie de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria-Ileana Tănase. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.