Nu mai spunem
nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.
împovărați,
ca niște bujori sub clarul lunii,
umerii noștrii să înflorească exploziv.
pe țeasta albăstrie a pământului
timpul s-alunece ușor.
din inimi să țâșnească fluvii de lavă
peste al nopților fier.
nu mai spunem nimic,
nu mai spunem.
ciocârliile să ridice c-un tril
primăverile-n cer.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.