Îmi este trunchiul...
îmi este trunchiul ofilit pe frunze,
în el sunt scorburi de dureri
și rădăcina toată plânge,
fără lăstari mă tem că pier
îmi este trunchiul fără nici o floare,
ici colo frunze ruginii,
trec peste el vâltori de oarecare,
rezist, dar cât? e greu a știi
îmi este trunchiul prins de o scânteie,
cândva, de mult, puiet a încolțit,
l-acopăr cu a mea putere,
de iernile cu ger cumplit
îmi este trunchiul așezat spre cerul,
albastrului prea infinit,
în el mi-e taină, luna mi-e misterul,
atâtor clipe care le-am trăit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre plâns
- poezii despre infinit
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- poezii despre depășire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.